de DORU COBUZ 12 Aug 2004
Florin Chilian a crescut pe strazile din Vitan si Salajan, a dormit intr-un canal de langa clubul sportiv Olimpia si a reusit sa-si lanseze primul album abia la 33 de ani, cu bani de la prieteni. S-a ales cu un ulcer si o experienta de viata pe care nu ar dori-o nimeni, dar care i-a inspirat muzica.’
Despre tatal lui stie prea putine. Doar ca a lucrat pe la Ministerul de Externe, "un fel de sofer si bodyguard". Nu l-a intalnit decat de cateva ori in viata. Prima data, pe cand avea noua ani, a venit cu un sir de Mercedesuri negre sa-si vada feciorul. L-a gasit in fata scarii si l-a intrebat: "Il cunosti pe Florin?". L-a plimbat 500 de metri si l-a certat pentru ca era murdar imbracat. A murit in urma cu sapte ani, lasandu-i fiului doar un sir de amintiri neclare si o garsoniera.
CU GASCA. "Am fost nevoit sa inteleg repede ca imi trebuie mancare si haine. Imi aduc aminte ca cineva crestea flori albastre pe undeva pe la Olimpia si noi ne duceam pe acolo la furat. Le vindeam pentru a avea bani de mancare. Tragea omul cu pusca cu sare dupa noi...", povesteste azi artistul. A crescut impreuna cu alti cativa baieti din cartier. Isi mai aduce aminte vag de ei. Scanteie era unu. Era agitat rau. Isi aduce insa perfect aminte de canalul de langa clubul Olimpia unde dormeau, de tevile care ii incalzeau... Un baiat mai mare s-a ocupat sa fie lumina si plapumi inauntru. Un adevarat camin. "Belvedere" ii spuneau culcusului.
Parintii au divortat pana sa mearga el pe picioare. La trei ani si jumatate l-au uitat printr-un internat si el a fugit la bunici. Locuiau in Dosul Morii, pe unde acum functioneaza targul de masini. "Bunicul era sufletul meu. Era o legatura intre noi. Imi facea tot felul de jucarii din lemn... Nu imi amintesc insa nici macar cum il chema". Cea mai mare parte a copilariei si-a petrecut-o insa pe strazile Bucurestiului. Cu gasca. "Noi eram a treia generatie de decretei. Copii nascuti in urma decretului de interzicere a avortului si pe care nu i-au vrut parintii. Trebuia sa ne descurcam singuri", explica Chilian. "Cand veneau sarbatorile, noi baietii de la bloc eram cei mai fericiti, pentru ca mai strangeam niste bani. Cantam prin metrou. Imi aduc aminte ca pentru primul pulover am strans bani trei luni. Costa 61 de lei. Era alb cu dungi rosii si imi era mare de trebuia sa ii suflec manecile de trei ori". Primii adidasi i-a cumparat de la omul de serviciu care ii culese de prin conteinere.
CAMPION. Mama era mai mereu plecata. O femeie frumoasa si care gatea bine, atunci cand ajungea pe acasa. "Intr-o zi, m-am dus sa o caut acolo unde credeam ca este. Gigi, cum il chema pe ala, a incercat sa ma violeze". A facut atunci o adevarata criza de nervi, cum isi aminteste. S-a aparat cu o furculita si a lipsit putin sa-l loveasca in ochi pe agresor. "Tipu’ a avut bunul simt si a murit intre timp".
Florin Chilian a crescut invatand sa se descurce, iar mai tarziu sa citeasca. "Citeam aiurea, tot ce prindeam, fara metoda. In generala am invatat chiar bine". Biblioteca era una noua, ca si scoala 112, de altfel. Ordinea din biblioteca si fantastica lume fara ingradiri a cartilor l-au fascinat pe copil. A citit atat de mult incat acum are probleme cu ochii.
Pe scara cu el locuiau mai multi baieti care faceau ciclism. "Imi doream foarte mult o bicicleta si stiam ca singura mea sansa era sa ma inscriu la un club." A primit de la Stirom o bicicleta. La inceput i-a fost greu, mai ales ca se ducea la antrenamente doar cu ceai de zahar ars in stomac, dar Florin Chilian a devenit multiplu campion national la juniori.
RUBIN. In clasa a X-a, Florin Chilian a descoperit un alt drum pe care sa pedaleze: "Era un baiat,
Marcel Condruz, care canta pe la scara la chitara. L-am rugat sa ma invete si pe mine. Ma chinuia teribil...".
Marcel Condruz i-a pus chitara in mana lui Chilian si l-a invatat primele acorduri. O melodie a regelui Elvis.
Un accident cu bicicleta si intalnirea intamplatoare cu Valeriu Sterian aveau sa-i schimbe radical planurile tanarului. A renuntat la sport. Un an mai tarziu, adolescentul Chilian canta intr-o formatia "Rubin" cu alti colegi: Adrian Nastase, Mirela Puiu si Dan Incroznatu. Cantau rock, compozitiile lor. Chilian a devenit eroul brigazii artistice pentru ca aduceau premii de la "Cantarea Romaniei". Cum nu avea acasa casetofon sau pick-up, singura sansa a adolescentului de a asculta muzica era aceea de a merge la concerte. Asa l-a intalnit pe Sterian, in ’85. Un prieten l-a dus in spatele scenei si i s-a oferit o sansa de a castiga niste bani. A carat cativa ani instrumentele, boxele si stativele de microfon ale Companiei de sunet. Mergea la repetitii, la concerte si in turnee. Sterian a aflat intr-o zi de dragostea lui pentru chitara si a vrut sa-l asculte. L-a incurajat sa cante si in ’86 a ajuns la Universitas, alaturi de Mircea Vintila.
Revolutia din ’89 l-a prins pe Chilian tot pe langa Valeriu Sterian. L-a insotit in zilele acelea prin Bucuresti si i-au murit tineri sub ochi.
Dupa acele zile de groaza de decembrie, Chilian s-a retras trei luni intr-o pestera, iar mai tarziu a plecat in Franta din dorinta de a face avere. S-a intors in tara dupa doar patru luni si dupa ce s-a bagat in afaceri din care s-a ales doar cu pagube, s-a angajat prin cunostinte intr-un cazinou. Din crupier a devenit in scurt timp inspector si din banii castigati si-a cumparat un Trabant, pe care avea sa-l faca celebru cu muzica lui. "A fost o eticheta a mea vreme de sase ani, pana in ianuarie anul asta cand s-a rupt motorul in doua si mi-am dat seama ca trebuie sa-mi cumpar o masina adevarata". A sfarsit cariera de inspector de cazinou printr-o casatorie de o luna cu o colega, Claudia. Intr-o zi a hotarat insa ca vrea sa renunte la tot. "Ma simteam de parca traiam viata altuia. Am divortat si am renuntat la sala-riul foarte bun pentru a face muzica. Am dat jos chitara de pe sifonier si m-am apucat sa reinvat sa cant". S-a mutat la niste prieteni din copilarie, Dan si Dali, pentru a-si inchiria garsoniera, banii strangandu-i ca sa editeze un album. "Imi aduceau vecinii, sora si prietenii mancare pentru ca eu nu mai aveam nici o sursa de venit. Preotul Haig Azarian de la Biserica Armeneasca m-a ajutat de asemenea foarte mult". S-a chinuit doi ani pentru a gasi cei 7.000 de euro necesari pentru editarea albumului. I-au dat aceasta suma Emanuel Savin si Daniel Marcu.
Florin Chilian este un artist caruia viata i-a rezervat mai multe roluri si de multe ori le-a ales singur. Chiar daca i s-a spus ca ii va fi greu. Le-a acceptat si acum se bucura ca si-a castigat dreptul de a decide singur pentru viata lui.
Florin Chilian este un artist care a refuzat sa faca compromisuri de dragul publicitatii si sustinerii vreunui producator mai important. El a ales sa poata decide ce canta, unde si pentru cati bani. Ambitia lui este sa faca spectacole cu plata la intrare, in sali de spectacol asa cum se facea odata, pentru ca doar astfel se poate cantari aprecierea unui artist. In ciuda lipsei de imagine, artistul se poate lauda cu mai multe festivaluri castigate, inclusiv "Om bun".
Calea aleasa de cantautor nu este una usoara insa, el ducand lipsa de promovare. In schimb, mandria lui este una justificata atunci cand il intrebi din ce traieste pentru ca iti poate raspunde: "Din efectele muzicii mele".
Florin Chilian a crescut pe strazile din Vitan si Salajan, a dormit intr-un canal de langa clubul sportiv Olimpia si a reusit sa-si lanseze primul album abia la 33 de ani, cu bani de la prieteni. S-a ales cu un ulcer si o experienta de viata pe care nu ar dori-o nimeni, dar care i-a inspirat muzica.’
DORU COBUZ
Petre Ionescu, nr. 4... este adresa la care a locuit multa vreme artistul Florin Chilian. Acum il apuca fiorii numai cand se gandeste ca s-ar putea intoarce acolo. A fost cu cateva luni in urma in vizita la un vechi prieten intr-un bloc vecin. S-a uitat spre scara in care a locuit impreuna cu mama, care a lucrat la o intreprindere de incaltaminte, si sora lui cu sapte ani mai mare. Si-a amintit pentru cateva zeci de minute lucruri pe care ar fi vrut sa le uite. "Doua amintiri importante am din copilarie: senzatia de foame si dorinta teribila de a fi infiat. Acum cred ca am fost norocos. Am avut de ales si am invatat sa iau decizii". 
Despre tatal lui stie prea putine. Doar ca a lucrat pe la Ministerul de Externe, "un fel de sofer si bodyguard". Nu l-a intalnit decat de cateva ori in viata. Prima data, pe cand avea noua ani, a venit cu un sir de Mercedesuri negre sa-si vada feciorul. L-a gasit in fata scarii si l-a intrebat: "Il cunosti pe Florin?". L-a plimbat 500 de metri si l-a certat pentru ca era murdar imbracat. A murit in urma cu sapte ani, lasandu-i fiului doar un sir de amintiri neclare si o garsoniera.
CU GASCA. "Am fost nevoit sa inteleg repede ca imi trebuie mancare si haine. Imi aduc aminte ca cineva crestea flori albastre pe undeva pe la Olimpia si noi ne duceam pe acolo la furat. Le vindeam pentru a avea bani de mancare. Tragea omul cu pusca cu sare dupa noi...", povesteste azi artistul. A crescut impreuna cu alti cativa baieti din cartier. Isi mai aduce aminte vag de ei. Scanteie era unu. Era agitat rau. Isi aduce insa perfect aminte de canalul de langa clubul Olimpia unde dormeau, de tevile care ii incalzeau... Un baiat mai mare s-a ocupat sa fie lumina si plapumi inauntru. Un adevarat camin. "Belvedere" ii spuneau culcusului.
Parintii au divortat pana sa mearga el pe picioare. La trei ani si jumatate l-au uitat printr-un internat si el a fugit la bunici. Locuiau in Dosul Morii, pe unde acum functioneaza targul de masini. "Bunicul era sufletul meu. Era o legatura intre noi. Imi facea tot felul de jucarii din lemn... Nu imi amintesc insa nici macar cum il chema". Cea mai mare parte a copilariei si-a petrecut-o insa pe strazile Bucurestiului. Cu gasca. "Noi eram a treia generatie de decretei. Copii nascuti in urma decretului de interzicere a avortului si pe care nu i-au vrut parintii. Trebuia sa ne descurcam singuri", explica Chilian. "Cand veneau sarbatorile, noi baietii de la bloc eram cei mai fericiti, pentru ca mai strangeam niste bani. Cantam prin metrou. Imi aduc aminte ca pentru primul pulover am strans bani trei luni. Costa 61 de lei. Era alb cu dungi rosii si imi era mare de trebuia sa ii suflec manecile de trei ori". Primii adidasi i-a cumparat de la omul de serviciu care ii culese de prin conteinere.
CAMPION. Mama era mai mereu plecata. O femeie frumoasa si care gatea bine, atunci cand ajungea pe acasa. "Intr-o zi, m-am dus sa o caut acolo unde credeam ca este. Gigi, cum il chema pe ala, a incercat sa ma violeze". A facut atunci o adevarata criza de nervi, cum isi aminteste. S-a aparat cu o furculita si a lipsit putin sa-l loveasca in ochi pe agresor. "Tipu’ a avut bunul simt si a murit intre timp".
Florin Chilian a crescut invatand sa se descurce, iar mai tarziu sa citeasca. "Citeam aiurea, tot ce prindeam, fara metoda. In generala am invatat chiar bine". Biblioteca era una noua, ca si scoala 112, de altfel. Ordinea din biblioteca si fantastica lume fara ingradiri a cartilor l-au fascinat pe copil. A citit atat de mult incat acum are probleme cu ochii.
Pe scara cu el locuiau mai multi baieti care faceau ciclism. "Imi doream foarte mult o bicicleta si stiam ca singura mea sansa era sa ma inscriu la un club." A primit de la Stirom o bicicleta. La inceput i-a fost greu, mai ales ca se ducea la antrenamente doar cu ceai de zahar ars in stomac, dar Florin Chilian a devenit multiplu campion national la juniori.
RUBIN. In clasa a X-a, Florin Chilian a descoperit un alt drum pe care sa pedaleze: "Era un baiat,
Marcel Condruz, care canta pe la scara la chitara. L-am rugat sa ma invete si pe mine. Ma chinuia teribil...".
Marcel Condruz i-a pus chitara in mana lui Chilian si l-a invatat primele acorduri. O melodie a regelui Elvis.
Un accident cu bicicleta si intalnirea intamplatoare cu Valeriu Sterian aveau sa-i schimbe radical planurile tanarului. A renuntat la sport. Un an mai tarziu, adolescentul Chilian canta intr-o formatia "Rubin" cu alti colegi: Adrian Nastase, Mirela Puiu si Dan Incroznatu. Cantau rock, compozitiile lor. Chilian a devenit eroul brigazii artistice pentru ca aduceau premii de la "Cantarea Romaniei". Cum nu avea acasa casetofon sau pick-up, singura sansa a adolescentului de a asculta muzica era aceea de a merge la concerte. Asa l-a intalnit pe Sterian, in ’85. Un prieten l-a dus in spatele scenei si i s-a oferit o sansa de a castiga niste bani. A carat cativa ani instrumentele, boxele si stativele de microfon ale Companiei de sunet. Mergea la repetitii, la concerte si in turnee. Sterian a aflat intr-o zi de dragostea lui pentru chitara si a vrut sa-l asculte. L-a incurajat sa cante si in ’86 a ajuns la Universitas, alaturi de Mircea Vintila.
Revolutia din ’89 l-a prins pe Chilian tot pe langa Valeriu Sterian. L-a insotit in zilele acelea prin Bucuresti si i-au murit tineri sub ochi.
Dupa acele zile de groaza de decembrie, Chilian s-a retras trei luni intr-o pestera, iar mai tarziu a plecat in Franta din dorinta de a face avere. S-a intors in tara dupa doar patru luni si dupa ce s-a bagat in afaceri din care s-a ales doar cu pagube, s-a angajat prin cunostinte intr-un cazinou. Din crupier a devenit in scurt timp inspector si din banii castigati si-a cumparat un Trabant, pe care avea sa-l faca celebru cu muzica lui. "A fost o eticheta a mea vreme de sase ani, pana in ianuarie anul asta cand s-a rupt motorul in doua si mi-am dat seama ca trebuie sa-mi cumpar o masina adevarata". A sfarsit cariera de inspector de cazinou printr-o casatorie de o luna cu o colega, Claudia. Intr-o zi a hotarat insa ca vrea sa renunte la tot. "Ma simteam de parca traiam viata altuia. Am divortat si am renuntat la sala-riul foarte bun pentru a face muzica. Am dat jos chitara de pe sifonier si m-am apucat sa reinvat sa cant". S-a mutat la niste prieteni din copilarie, Dan si Dali, pentru a-si inchiria garsoniera, banii strangandu-i ca sa editeze un album. "Imi aduceau vecinii, sora si prietenii mancare pentru ca eu nu mai aveam nici o sursa de venit. Preotul Haig Azarian de la Biserica Armeneasca m-a ajutat de asemenea foarte mult". S-a chinuit doi ani pentru a gasi cei 7.000 de euro necesari pentru editarea albumului. I-au dat aceasta suma Emanuel Savin si Daniel Marcu.
Florin Chilian este un artist caruia viata i-a rezervat mai multe roluri si de multe ori le-a ales singur. Chiar daca i s-a spus ca ii va fi greu. Le-a acceptat si acum se bucura ca si-a castigat dreptul de a decide singur pentru viata lui.
CRITICA
"Toti directorii muzicali de radio din Romania sunt cretini. Vorbesc de faptul ca nu au repere si nu fac loc, nici macar in proportie de 1 %, celor care chiar stiu sa cante. Si nu vorbesc de mine acum". - Florin Chilian, folkistCARIERA
Nascut in decembrie 1968, Chilian are doar o diploma de liceu pe care este mentionata specializarea "mecanic, intretinere masini si utilaje". Vocea lui usor nazala si versurile cu forta poetica il remarca drept un artist original, expresiv si de o sensibilitate unica.Florin Chilian este un artist care a refuzat sa faca compromisuri de dragul publicitatii si sustinerii vreunui producator mai important. El a ales sa poata decide ce canta, unde si pentru cati bani. Ambitia lui este sa faca spectacole cu plata la intrare, in sali de spectacol asa cum se facea odata, pentru ca doar astfel se poate cantari aprecierea unui artist. In ciuda lipsei de imagine, artistul se poate lauda cu mai multe festivaluri castigate, inclusiv "Om bun".
Calea aleasa de cantautor nu este una usoara insa, el ducand lipsa de promovare. In schimb, mandria lui este una justificata atunci cand il intrebi din ce traieste pentru ca iti poate raspunde: "Din efectele muzicii mele".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu