Florin Chilian. Iarna… Dar noi, ăştilalţi?

Florin Chilian. Iarna… Dar noi, ăştilalţi?

13 Octombrie 2009 ~ Flavius Obeadă   

Televizoarele urlă: „Gata cu guvernul Boc!”, „E începutul sfîrşitului lui Băsescu!”, „Negocieri pentru o majoritate transparentă”, „Victorie istorică a Parlamentului”, „Un nou început!”, „Klaus Johannis, premier” (de nu ar fi, sper, o dezamăgire şi el!) sau „Unul din patru români angajaţi în mediul privat a ajuns şomer anul ăsta”… Şi mă întreb ce contează şi ce durează din toate astea? „Marele” Boc şi ai lui, cu obedienţa lor tristă cu tot (se credeau şi ei intangibili!) s-au dus, în sfîrşit, şi e bine fiindcă dintotdeauna am văzut în acest guvern o catastrofă într-ale guvernării şi moralei, cum tot de la bun început am văzut ca jalnică şi ipocrită „alianţa” PDL-PSD. Însă privind la starea României şi a românilor azi, la gălăgia care ne înconjoară, mă întreb: cine şi ce ne va scoate din asta? Avem alternativă? Este alternativa acolo, în faţa camerelor de luat vederi?… Suntem în stare să ne asumăm alternativa, să facem ca lucrurile să se desfăşoare pînă la capăt?



E frig. O pală de vînt rece mi-a tăiat respiraţia în seara asta în vreme ce la prînz totul era… călduţ. Mai sus, „la munte” se vede prima zăpadă, sau începutul unei zăpezi şi al unui ger de care mă voi sătura pînă peste gît. Se apropie vremea în care vorba românilor va rămîne una singură: „Să mă văd eu ieşit şi din iarna asta şi…”

Astăzi, cu o zi întîrziere, am citit interviul cu Florin Chilian din „Jurnalul Naţional”, din „Mişcarea de rezistenţă”. Şi zice el acolo: „E momentul să ne ocupăm noi de noi înşine şi să apelăm la instituţia asta a lui „Nu”. Adică gata, bă, cu jegoşii, cu nenorociţii şi curvele. Până aici. Dar până a ajunge acolo, pentru a putea avea exerciţiul ăsta al alegerii, trebuie să fii citit.” Sau: „E atât de stricată societatea românească, încât toţi au senzaţia că nu se mai poate schimba nimic. Dar nu despre asta e vorba în jurnalism. Trebuie să educi o mentalitate şi, aşa cum nu-ţi educi copilul cu cărămida în gură, nu educi nici socialul cu realităţi instant. Dar pentru asta îţi trebuie mai multă minte, mai multă nobleţe, mai mult suflet, mai multă credinţă sau mai puţin interes pe conturile din străinătate. Dracu’ să-i ia, gâţii mă-sii!”

Acum ceva vreme îl judecam greşit pe Florin Chilian considerînd că nu trebuie să se coboare „în cocinele în care te mănîncă porcii”, admirîndu-i însă muzica mai departe. Cu toate păcatele lui omeneşti, existente sau nu, îmi dau seama că nu aveam nicio cădere să-l judec, ca pe nimeni altcineva de altfel!  Acum însă îi înţeleg mai bine lui rezistenţa, decît a altora!,  şi poate am trăi în o ţară normală dacă aceasta nu ar fi aproape singulară, nu prin vorbe ci şi prin gesturi şi întîmplări. Cu atît mai mult cu cît vine din Cultură sau cu cît aduce Cultura în stradă. Acum pricep mai bine ce vrea Chilian (pe undeva, prin atitudine îmi aminteşte de Vîsoţchi…) să spună cînd zice: „Atâta vreme cât vine un şef de la dezinformare-manipulare, nu ştiu ce căcat de serviciu, să mă vadă pe mine la Folk You!, îţi dai seama că am foarte mulţi duşmani, mai ales după ce am dat Guvernul în judecată. Brusc, mi-au crescut vreo şapte dosare penale. O să vedeţi în curând, că mă pun eu pe ei! Să publici asta, că vreau să-i fac vedete, pe jegurile astea, să le f… muma-n gât!” Şi înţeleg perfect citind: „Eu nu cred să văd schimbări semnificative în timpul vieţii mele, dar am o spaimă teribilă de-o întrebare de-a lui fi-miu sau fi-mea: „Da’ tu ce-ai făcut, bă, pentru mine? Asta e societatea pe care mi-o oferi!?”. Şi cred că genul asta de întrebări m-ar pune în cap dacă n-aş avea răspuns. Cel mai adânc vis al meu, singurul lucru care mă ţine în mişcare e că nu-mi doresc să treacă copilul meu prin ce-am trecut eu. Şi de-aici toată nebunia asta pe care o vedeţi voi la mine, pe deplin asumată.”
Florin Chilian are răspunsul şi atitudinea lui. Normalitatea lui. Asumate. Dar noi, ăştilalţi?…

https://flaviusobeada.wordpress.com/?s=Florin+Chilian