Iubi, Zece, Cântecul lui Tănase, Salvează-mă de mine, Să nu minţi, Viaţa ca o curvă, Ai grijă de ea… Toate acestea, şi câte altele, sunt el, cu adevărat! …
ÎNTRUCÂT RUBRICA NOASTRĂ SE NUMEŞTE ZECE PENTRU…, ŞI PENTRU CĂ E VORBA DE FLORIN CHILIAN, SĂ ÎNCEPEM CHIAR CU ÎNTREBAREA A ZECEA. DE UNDE MINUNEA LUI „ZECE”?
Dumnezeu ştie, habar n-am. Altfel, există o geneză a acestui cântec. Însă, înainte de toate, aş vrea să-i lămuresc pe toţi astrofizicienii neamului, care au probleme cu faptul că două stele nu pot fi paralele. Am să le spun că textul acestei piese este în integralitate un rebus. Iar şarada dezlegată a primei strofe este „lumina ochilor”. Atenţionez astfel că eu nu mă ocup cu fizica aplicată, ci fac mai mult un exerciţiu de admiraţie a limbii române – lumina ochilor poate fi asimilată sub formă cuantică unei drepte. E simplu, ce Dumnezeu… Altfel, atunci când am scris piesa, stăteam la prietenul meu Ivan, pianistul de la „Parlament”. Într-o bună dimineaţă, după ce soţia lui a plecat la muncă, noi am rămas, ca artiştii, la cafea, iar eu dezlegam un rebus. Mai aveam câteva definiţii şi-l închideam. Deodată, nemernicul mi-a luat rebusul şi s-a aşezat cu el pe tron. Îţi imaginezi că mi-a luat foc creierul. Şi atunci, mi-am propus să fac eu un rebus. Ei bine, totul a fost atât de limpede şi de curat încât n-am schimbat nimic atunci când am pus textul pe muzică. Am şi acum foaia, îngălbenită – nicio modificare.



LA NOUĂ, CE E NOU ÎN MUZICA TA?
Noul album ar fi trebuit să fie primul. Se cheamă „Autistul – Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi!”. Este primul meu proiect şi i-a venit rândul acum, după 15 ani de la zămislirea lui, pentru că eu nu am obiceiul să scriu nouă piese, pe loc, în studio, ca să scot pe fugă un album. Vorbesc aici despre lipsa comunicării, autismul fiind practic manifestarea acestei tare. „Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi!” vine de la realitatea perfect românească, cretinoidă, în care un om valoros nu este niciodată recunoscut aici, în ţară, decât după moarte ori după ce este recunoscut afară.
ACUM OPT ANI, CÂND AM ASCULTAT „IUBI”, AM PERCEPUT ÎN VOCE O UŞOARĂ IRONIE, CÂND L-AM AUZIT VORBIND PE CHILIAN MI S-A PĂRUT DUR ŞI PUŢIN AROGANT, ÎN FINAL AM PERCEPUT O URIAŞĂ SENSIBILITATE. CARE DINTRE TOŢI EŞTI TU, MAI ALES, FLORIN CHILIAN?
O, sunt toţi. Şi fiecare dintre ei. Ba mai mult, sunt în fiecare nuanţă a fiecărui fel de a fi. Sunt arogant şi superior, faţă de imbecili, nu mi-e ruşine s-o spun. Pe de altă parte sunt al dracului de bun, dar aici, la noi, nu reuşeşti să răzbaţi cu bunul simţ. Nu mai este momentul să ai bun simţ. Nu vreau să-mi fie ruşine să recunosc că sunt talentat şi nu vreau să mă retrag pentru a lăsa o jigodie să-mi ia faţa. Din păcate, în România, oamenii valoroşi se ascund, şi pentru asta se-ntâmplă tot răul. Sincer, nu-i pot aprecia pe colegii artişti care stau de gât, pe scenă, cu tot felul de miniştri. Problema noastră asta este, nu ştim să arătăm cu degetul şi să spunem nu unei curve.
MAI ARE ROMÂNUL DE TRANZIŢIE HABAR DE „CEI ŞAPTE ANI DE-ACASĂ”?
Da. Îi regăsesc în mulţi dintre prietenii mei, iar ei sunt marele meu noroc. Ne regăsim într-un echilibru şi confort sufletesc, al privirii, al comunicării. Oameni care nu au renunţat la ei înşişi, care ştiu să se folosească de această binecuvântată instituţie a lui NU. Să spui nu, atunci când ceva nu-ţi convine, atunci când vezi mizerie şi prostie. Oamenii ăştia s-au retras într-o zonă a lor de confort intim, iar eu mă regăsesc şi mă echilibrez în raport cu ei. Niciodată să nu vă pună dracu’ să încercaţi să vă echilibraţi în raport cu socialul!
DE CÂTE ORI ZARURILE VIEŢII LUI CHILIAN S-AU ÎNTORS PE ŞASE-ŞASE?
Niciodată. Nu sunt genul de imbecil, pardon, de norocos care găseşte portofele pe stradă. Mă rog, mi-aş fi dorit eu să fiu un copil de bani gata, dar n-a fost să fie. Familia mea a jucat în cu totul alt film, iar eu a trebuit să trec prin momente extrem de radicale şi de dure de la o vârstă mult prea fragedă. Am făcut ciclism – un sport extrem de dur – de foame. Am ieşit multiplu campion naţional la acest sport, tocmai pentru că mă alerga foamea. Apoi am avut norocul de a-i întâlni pe Valeriu Sterian şi pe Doru Stănculescu, al cărui cântec, Shambala, mi-a schimbat viaţa. A doua zi am depus echipamentul sportiv şi m-am apucat de muzică. Apoi am lucrat într-un cazino. Aveam bani, femei, maşini, în fine. Dar într-o dimineaţă mi-am spus: acum scot albumul „Iubi”! Şi l-am scos după ce am făcut o foame crâncenă.
DUPĂ ULTIMII CINCI ANI DE POLITICĂ MAI SUPORŢI URAREA „SĂ TRĂIŢI BINE!”?
Sigur că da! E tot ce-mi propun – să trăiesc bine! Eu nu mă raportez la vorbe şi politici, deşi îmi susţin ideea semnată şi asumată: toţi preşedinţii care ne-au condus pot merge la lada de gunoi a istoriei.
„PORUNCA 4, AMINTEŞTE-ŢI DE ZIUA DOMNULUI ŞI NU MUNCI!”. UNDE FUGE DE MUNCĂ FLORIN CHILIAN, ATUNCI CÂND FUGE?
În această vară am avut prima vacanţă din viaţa mea. O lună de zile m-am retras sub o umbrelă, într-o curte, undeva în Moldova, la nişte prieteni foarte buni. Până atunci nu am avut vacanţă. Tot timpul trebuia să fac ceva, să rezolv ceva – ori viaţa mea, ori hrana mea, ori Dumnezeu ştie ce.
DEŞI PARE TRIUNGHIULARĂ, CIFRA TREI ARATĂ CA UNA ROTUNDĂ, „TREI SURORI”, „CEI TREI MUSCHETARI”, „TREI DOAMNE, ŞI TOŢI TREI”. CE FEL DE „TREI” ŢI-AR PRINDE ŢIE FOARTE BINE?
Scriam, odată, un editorial intitulat „Unu plus unu egal cu trei”. Punctul meu de vedere este că există el, există ea şi, ca o rezultantă a adunării celor doi, este copilul.
FIREŞTE CĂ LA DOI TE VOI ÎNTREBA DACĂ IUBEŞTI?
Sunt un om norocos şi perfect sincer, eu le iubesc pe toate. Da, sunt un om închis în orizontul de construcţie a patru femei. Tot ceea ce sunt eu este rezultatul vieţii petrecute între noi.
AJUNŞI LA ÎNTREBAREA NUMĂRUL UNU: TE CONSIDERI NUMĂRUL UNU ÎN CEEA CE FACI, DOMNULE FLORIN CHILIAN?
Pentru mine, într-o judecată intimă, pot spune că mă doare-n cur de ierarhii. Nenorocirea este că trăim într-o lume unde lucrurile astea există. Şi atunci, vă dau cuvântul meu de onoare că nu există unul mai bun ca mine în România. Sunt singurul om din lumea asta care a pus Cele Zece Porunci pe muzică. Locul doi este doar pentru anale.