Articol de — Maria Andrieş Joi, 29 Ianuarie 2009
Florin Chilian vorbeşte despre maneliştii, comuniştii şi oamenii adevăraţi din sport
Lucrează la noul album şi fumează nonstop. Cum arată o cameră de artist? Normal. Birou, calculator. Fără termopane. ;) Cutiile chitarelor aşezate una peste alta la capul patului. Tavanul înalt, de casă veche absoarbe şi fumul, şi zgomotele străzii.
Cînd nu compune, Florin Chilian stă la discuţii pe net, pe blogul lui despre “frica de a-ţi fi frică şi ruşine”. “Să intri, să vezi, e mişto”. Se cabrează cînd îl întrebi despre fotbal. Să fi dat de singurul bărbat care nu e interesat de fenomen?
– De ce nu fotbal?
– Pentru că e un instrument perfid, dar foarte bun de manipulare. Sînt multiplu campion naţional de ciclism, ştiu ce înseamnă sportul, da’ n-am captivus mental cu ciclismul. Uite, e un om, un lipovean pe care-l respect teribil şi care e altfel decît ăştia lobotimizaţii, fotbaliştii...
– Patzaichin.
– Da, Patzaichin. Ca să ţii masele într-un regim de dobitocenie, trebuie să le dai foarte mult circ, cum se-ntîmplă şi pe TV-uri, la noi sportul Înseamnă numai fotbal. E ca-n ţările din lumea a treia. Nu poţi să uiţi de faptul că avem echipaje care se duc la Olimpiadă cu kaiac-canoe, nu poţi să scrii despre ei doar cînd se întîmplă ceva.
“Noi, românii, şi în societate, şi în fotbal, ne raportăm la o oaie! Mioriţa! Măcar un cîine să fie, un maidanez, o pisică, o vrabie, nu oaie”.
– Ce anume te enervează, în afară de manipulare?– La noi nu există componenta profesionistă în fotbal. Totul se face cu o direcţionare către componenţa emoţională, cu “Să moară mama!”, ca la Oituz, ne tăiem la vene pentru echipa de club! S-a-nsurat ăla, atunci îi zice “Pentru copilul meu, fără număr, fără număr”. Numai manelişti sînt în fotbalul nostru.
– Care-i portretul fotbalistului manelist?– Gîngav, incult, doar nu trebuie să ştie să vorbească, el trebuie să dea cu piciorul în minge. Voi aţi văzut cum se exprimă sportivii din Vest? Ăia de dincolo sînt şi spălăţei, sînt şi curăţei, mental vorbind, au o anumită demnitate, conştientizează foarte bine, uneori chiar abrupt, ceea ce reprezintă pentru societatea din care au ieşit, pentru cartierul din care au plecat, orizontul de aşteptare pe care-l au copiii de la ei.
“Avem instinct de gaiţă”
– Nu există şi excepţii în sensul bun? Antrenori, jucători...– Da. Dan Petrescu, de exemplu, e un tip construit OK. Vorbesc de el, nu de şefii lui, de cum a construit echipa aia, de ce-a făcut el acolo. Asta presupune un anumit tip de educaţie, n-are nimic de-a face cu instinctul de gaiţă, pe care noi, românii, l-avem din plin. Vezi ce a declarat Petrescu după amicalul cu Şahtior
Cum vedem un lucru lucios, chiar dacă e un c...at, dacă are un bob de rouă pe el, buuf! sîntem pe el. Sînt foarte mulţi oameni care au un discurs civilizat, care ştiu să articuleze o frază, Emeric Ienei, de exemplu, care au ceva în cap şi, Dumnezeule, ştiu să şi spună!
“Mutu-Chivu sînt cel mai jos nivel la care am putea fi, pentru că nu mai există ceva mai sus, un Gică Popescu, căpitan la Barcelona”
– CFR-ul a bătut nişte profesionişti, de la AS Roma.– Da, m-am întrebat la un moment dat de ce i-au dat ăia pe români afară din lot şi au adus numai străini. Pentru că oamenii ăia chiar vor să facă ceva, ai noştri vor să se ducă în cîrciumi. Dinamoviştii să cînte imnul lu’ Steaua şi invers, adică ce altceva? Să-şi ia maşini şi să se însoare cu fotomodele şi cu din astea care prezintă meteo.
– Au fost pedepsiţi pentru că au cîntat.– Cîntat? Cred că violezi puţin noţiunea de muzică dac-o aplici maimuţelor ălora. E aceeaşi problemă în fotbal ca şi în societatea noastră: sînt prea multe curve amestecate cu sfinţii. Avem oameni, Duckadam, AVEM OAMENI pe care voi îi puteţi transforma în exemple, pentru că noi sîntem în situaţia Argentinei cea de dinainte de-a apărea fenomenul Maradona.
Ce ziceau oamenii? Dom’le, nu murim de foame, sîntem încălţaţi, avem copii, da’ n-avem modele, n-avem spre ce aspira. Exact aşa sîntem şi noi. Păi, dacă voi, presa, îl faceţi pe maimuţă obiectiv turistic?
– O anumită parte a presei. – O să-ţi spun o chestie, pe care foarte puţină lume o ştie: 5,5 din PIB-ul României e făcut de, cum să spun, format de inteligenţa creativă profund vie a românilor, din drepturile de proprietate intelectuală. Înseamnă mult mai mult decît vine din minerit.
– Se poate şi mai mult.– Şi aşa, înseamnă enorm pentru o ţară ca România în faliment de atîta vreme, o ţară din lumea a treia. Dar nu ştim să ne apărăm drepturile. Nici în artă, nici în sport.
“Şi în sport, şi în societatea noastră tot ce-nseamnă valoare e dat uitării. În schimb, se pun maimuţele-n faţă”
– Există sindicate ale fotbaliştilor.– Da, ăla care a fost portar la Dinamo, Prunea, a vrut să facă un sindicat liber. Nu s-a putut! Ăştia care au banii nu l-au lăsat. Unde sînt mulţi bani, e şi multă putreziciune. Iar jucătorilor cu păreri li se dau bani mulţi ca să tacă din gură. De aia n-avem nici societate civilă, pentru că cei care trebuiau s-o facă parte din ea s-au vîndut ieftin, foarte ieftin. Noi renunţăm prea repede la tot ce nu avem. Măcar să se fi vîndut la un preţ mai mare, aşa, s-au dat pe un crenvurst.
– Au fost şi 50 de ani de comunism.– Am văzut pe Realitatea, un personaj, scriitor. Un alt invitat îi zice: “Dumneata ai scris laude despre Ceauşescu!”. Iar domnul acela, fără să roşească, răspunde: “Dom’le, toţi trebuia să facem asta!”. Nenorocirea ştii care e? Că o dată cu acceptarea faptului că trebuia să facă asta, s-au dus dracu’ Sighetu’, Canalul. Trebuia să facem asta! Dar ăia care-au murit nefăcînd-o? Da’ ăia care au avut coloana vertebrală, cu ăia ce să faci? Da’ copiii care au murit În decembrie ‘89? Ca proştii au murit!
– Dragomir l-a lăudat zilele astea pe Ceauşescu. – E tocmai ce spuneam, mă mamă, curvele sînt amestecate cu sfinţii. Nu se mai face diferenţa între ei. Din cauza unora din ăştia ca Dragomir. Acu’ m-am enervat. Dragomir e de pus într-o ramă într-un tabel de onoare, aici, la Cimitirul Eroilor de la Bellu. Şi la Sighet, în locurile unde a murit tot ce-însemna intelectualitate românească, acolo trebuie pus. Şi Păunescu la fel.
“ Mircea Sandu nu există!”
– Te duci la meciuri?– Am fost la Rapid, sînt rapidist. Mă duceam la meciurile din cupele europene, am prins două mingi, una am dat-o copiilor, de-acolo, din Giuleşti, a doua a trebuit s-o dăm înapoi pe teren, că mi-o lua şi pe prima. Am mers cu nişte prieteni, o familie, mi-au zis să vin că le port noroc.
Dar o dată, la ieşirea de la meci, era pe perioada cînd se făceau reparaţii pe Calea Giuleşti, ne-a oprit un jandarm. Gradat cred că era. În grupul nostru erau şi fete, şi copii, că ăsta e spiritul Giuleştiului, să vii cu copiiI, cu prietenele la meci. Şi jandarmul nu ne-a lăsat să mergem pe trotuar, ne-a zis s-o luăm printre maşini, apoi prin şantier. Cu copiii după noi? Fanii Rapidului vor să-l îndepărteze pe George Copos!
MIRCEA SANDU CONTESTAT: "EU L-AŞ FI ALES PE GICĂ POPESCU"
– Te-ai enervat?– Nu, dar nu m-am mai dus la stadion. La englezi, se duc bunicii cu nepoţii de mînă. Da’ aia-i o societate care a evoluat firesc, pe coordonate fireşti, pe verticalitate. Eu am o problemă cu asumarea verticalităţii. Păi, ce antrenor are Clujul? E în regulă? De ce nu scrieţi de asta? De ce nu intervine ăsta, care-a apărat-o pe fii-sa cu drogurile? Mircea Sandu, că el conduce dintotdeauna.
– De aproape douăzeci de ani.– Eu l-aş fi ales pe Gică Popescu demult.
– Chiar dacă a fost treaba aia cu impozitul neplătit?– Chiar dacă. Îmi place olteanul. Ştiu c-a dat banii înapoi. Ajungem din nefericire să alegem dintre două rele pe cel mai puţin rău.
– Ăsta-i blestemul românului.– Ba nu, nu-i un blestem, e o asumare a lipsei de cartilagii mai ferme din coloana vertebrală. Dar Gică Popescu e singurul, SINGURUL care a recunoscut şi a dat banii înapoi. Mircea Sandu nu există. A făcut un singur lucru, la fel ca ăsta, cum îl cheamă? Ăsta care omoară porci...
– Ţiriac.– Da, Ţiriac şi Sandu şi-au apărat copiii în povestea cu drogurile. În rest, nu există. Ce să spun? Intră în pîrnaie un copil care rupe un lănţişor de la gît şi ăştia n-au nici o problemă.
Hai, măi! Asta-i societatea noastră. Se mizează pe lipsa noastră de reacţie, pe faptul că toţi sîntem vinovaţi şi, prin tăcerea noastră, ne asumăm această vinovăţie. Da’ uite ce e, eu am avut de-a face cu puştanii şi am mare încredere În ei. SÎnt foarte mişto.
– Dacă puştanii ne aruncă la coş cu totul?– Aşa să facă. Ar trebui să ne arunce nu la coş, ci în găleata cu c...at a istoriei. Dar dacă au părinţi care-i învaţă mai întîi renunţarea.
“Pentru cei ca Dragomir, pentru foştii utecişti, miliţieni şi securişti ar trebui să facem Monumentul Eroului Turnător”
Hagi, Popescu şi orfanii
– Popescu ar schimba ceva?– Olteanu-i căpos tare, a făcut cîteva lucruri despre care voi habar nu aveţi. El şi cu Hagi s-au implicat într-o chestie numită “SOS Satele Copiilor”. 25 de case sînt ale lui Gică Popescu, a cumpărat datoriile caselor şi costurile de întreţinere. Hagi, la fel. Am fost cu el şi cu Gică Popescu la Sibiu, să strîngem bani pentru copiii din centrul SOS de la Siliştea. Puştii ăia rîd, trag de tine şi sînt curioşi. Du-te la ăştia care stau la stat, să-i vezi că nu ridică privirile din pămînt. Vezi ce zice Popescu despre concurenţa sa cu Hagi
– Şi aţi strîns bani?– Ştii cine-a licitat? Gică Popescu şi Gică Hagi. Toate oficialităţile, crema oraşului, viitorii puşcăriaşi ca să zic aşa, au fugit, inclusiv primarul. Toţi miliardarii în euro ai Sibiului erau la o nuntă, la zece metri de unde s-a organizat licitaţia.
Gibonii şi tricolorul, în viziunea lui Florin Chilian
– Să vorbim despre un alt oltean, Piţurcă.– Ce e Piţurcă?
– Antrenorul naţionalei.– Nu e ăla care a furat pe la cazinou? Nu vreau să discut despre ăsta. Un om care fură şi se mîndreşte că fură şi n-are coloană vertebrală, dar îl reprezintă pe Brâncuşi... OK, gibonii ăştia care dau cu piciorul în minge sînt giboni, dar în momentul în care îmbracă tricoul “naţionalei”, îi reprezintă pe Eliade, pe Noica, pe Brâncuşi...
– Mutu. Discuţi despre un om care s-a drogat?– Da, n-am nici o problemă cu drogurile, doar că nu prea au legătură cu fenomenul sportiv. Întorcîndu-mă la giboni, care fură şi îl reprezintă pe Brâncuşi şi îi învaţă să se bage cu fundu-n poartă. :s Păi, nici măcar pe aia de la Mărăşeşti n-o mai avem, “Pe aici nu se trece...”
Mutu? E talentat, măcar a avut puterea să renunţe la droguri, dar îi lipseşte educaţia. Abia în ultima vreme am început să văd la el semne de profesionist. De la Mutu în sus ar trebui să ne raportăm la profesionism în fotbal.
Hoţul de triciclete
– Ce părere ai de maratoniste?– Un alt exemplu de Românie profundă. Următorul meu album se cheamă “Autist, numele meu este Brâncuşi”. Dacă vrei să fii ceva în România, trebuie să emigrezi. Oriunde, să te duci dracu’. Fata aia abia după ce s-a dus în America a reuşit să-şi găsească un orizont mental pentru ce înseamnă sport de performanţă.
– Cum te-ai apucat de ciclism?– Cînd aveam cinci ani, am furat o tricicletă şi am vrut să duc gestul pînă la capăt. ;) Am luat-o de la o fetiţă, era cu tatăl ei, într-o cofetărie din Vitan, îmi amintesc totul. Eram dement după obiectul ăla cu roţi, am vrut să văd ce-i cu ele. Am dat tricicleta înapoi şi am trecut la bicicletă, la Stirom, clubul de la fabrica de sticlă.
– Ai făcut ciclism mulţi ani?– Cîţiva ani buni. Pentru că era mai simplu să mănînci aşa. Pentru mulţi dintre copii, sportul a însemnat o ieşire din favela, cum le zice în Brazilia cartierelor sărace. Pentru că nu pot să le spun mahalale. Şi cînd îi văd pe imbecilii ăştia de miniştri, care au pe mînă banii publici, spunînd că sportul nu-i o prioritate...
– A fost un program cu “400 săli de sport”.– A, pariul lui Ţiriac. Un lucru bun. Trebuia să intre şi Procuratura pe fir să vadă unde s-au dus banii, de ce unele săli n-au funcţionat niciodată.
– Revenind la ciclism, crezi că Armstrong e pe bune?– Na! Nu, mînca-ţi-aş! Nu poţi să urci cu maşina pe munte în ritmul ăla! S-au şi descoperit unele elemente ajutătoare în sîngele lui. Dar la Turul Franţei mă uit. Trei săptămîni, vara, sînt pe ei. Cu Radu Banciu şi Radu Naum, ajungi să faci turul orei în 45 de minute, atît sînt de mişto.
“Am avut un antrenor, o jigodie de om, nici nu vrei să ştii! Lua şpăgi, cerea bani la părinţi! Da’ ce antrenor! În două luni, te-aducea la forma de-a ajunge campion.”
Lucrează la noul album şi fumează nonstop. Cum arată o cameră de artist? Normal. Birou, calculator. Fără termopane. ;) Cutiile chitarelor aşezate una peste alta la capul patului. Tavanul înalt, de casă veche absoarbe şi fumul, şi zgomotele străzii.
Cînd nu compune, Florin Chilian stă la discuţii pe net, pe blogul lui despre “frica de a-ţi fi frică şi ruşine”. “Să intri, să vezi, e mişto”. Se cabrează cînd îl întrebi despre fotbal. Să fi dat de singurul bărbat care nu e interesat de fenomen?
– De ce nu fotbal?
– Pentru că e un instrument perfid, dar foarte bun de manipulare. Sînt multiplu campion naţional de ciclism, ştiu ce înseamnă sportul, da’ n-am captivus mental cu ciclismul. Uite, e un om, un lipovean pe care-l respect teribil şi care e altfel decît ăştia lobotimizaţii, fotbaliştii...
– Patzaichin.
– Da, Patzaichin. Ca să ţii masele într-un regim de dobitocenie, trebuie să le dai foarte mult circ, cum se-ntîmplă şi pe TV-uri, la noi sportul Înseamnă numai fotbal. E ca-n ţările din lumea a treia. Nu poţi să uiţi de faptul că avem echipaje care se duc la Olimpiadă cu kaiac-canoe, nu poţi să scrii despre ei doar cînd se întîmplă ceva.
“Noi, românii, şi în societate, şi în fotbal, ne raportăm la o oaie! Mioriţa! Măcar un cîine să fie, un maidanez, o pisică, o vrabie, nu oaie”.
– Ce anume te enervează, în afară de manipulare?– La noi nu există componenta profesionistă în fotbal. Totul se face cu o direcţionare către componenţa emoţională, cu “Să moară mama!”, ca la Oituz, ne tăiem la vene pentru echipa de club! S-a-nsurat ăla, atunci îi zice “Pentru copilul meu, fără număr, fără număr”. Numai manelişti sînt în fotbalul nostru.
– Care-i portretul fotbalistului manelist?– Gîngav, incult, doar nu trebuie să ştie să vorbească, el trebuie să dea cu piciorul în minge. Voi aţi văzut cum se exprimă sportivii din Vest? Ăia de dincolo sînt şi spălăţei, sînt şi curăţei, mental vorbind, au o anumită demnitate, conştientizează foarte bine, uneori chiar abrupt, ceea ce reprezintă pentru societatea din care au ieşit, pentru cartierul din care au plecat, orizontul de aşteptare pe care-l au copiii de la ei.
“Avem instinct de gaiţă”
– Nu există şi excepţii în sensul bun? Antrenori, jucători...– Da. Dan Petrescu, de exemplu, e un tip construit OK. Vorbesc de el, nu de şefii lui, de cum a construit echipa aia, de ce-a făcut el acolo. Asta presupune un anumit tip de educaţie, n-are nimic de-a face cu instinctul de gaiţă, pe care noi, românii, l-avem din plin. Vezi ce a declarat Petrescu după amicalul cu Şahtior
Cum vedem un lucru lucios, chiar dacă e un c...at, dacă are un bob de rouă pe el, buuf! sîntem pe el. Sînt foarte mulţi oameni care au un discurs civilizat, care ştiu să articuleze o frază, Emeric Ienei, de exemplu, care au ceva în cap şi, Dumnezeule, ştiu să şi spună!
– CFR-ul a bătut nişte profesionişti, de la AS Roma.– Da, m-am întrebat la un moment dat de ce i-au dat ăia pe români afară din lot şi au adus numai străini. Pentru că oamenii ăia chiar vor să facă ceva, ai noştri vor să se ducă în cîrciumi. Dinamoviştii să cînte imnul lu’ Steaua şi invers, adică ce altceva? Să-şi ia maşini şi să se însoare cu fotomodele şi cu din astea care prezintă meteo.
– Au fost pedepsiţi pentru că au cîntat.– Cîntat? Cred că violezi puţin noţiunea de muzică dac-o aplici maimuţelor ălora. E aceeaşi problemă în fotbal ca şi în societatea noastră: sînt prea multe curve amestecate cu sfinţii. Avem oameni, Duckadam, AVEM OAMENI pe care voi îi puteţi transforma în exemple, pentru că noi sîntem în situaţia Argentinei cea de dinainte de-a apărea fenomenul Maradona.
Ce ziceau oamenii? Dom’le, nu murim de foame, sîntem încălţaţi, avem copii, da’ n-avem modele, n-avem spre ce aspira. Exact aşa sîntem şi noi. Păi, dacă voi, presa, îl faceţi pe maimuţă obiectiv turistic?
– O anumită parte a presei. – O să-ţi spun o chestie, pe care foarte puţină lume o ştie: 5,5 din PIB-ul României e făcut de, cum să spun, format de inteligenţa creativă profund vie a românilor, din drepturile de proprietate intelectuală. Înseamnă mult mai mult decît vine din minerit.
– Se poate şi mai mult.– Şi aşa, înseamnă enorm pentru o ţară ca România în faliment de atîta vreme, o ţară din lumea a treia. Dar nu ştim să ne apărăm drepturile. Nici în artă, nici în sport.
“Şi în sport, şi în societatea noastră tot ce-nseamnă valoare e dat uitării. În schimb, se pun maimuţele-n faţă”
– Există sindicate ale fotbaliştilor.– Da, ăla care a fost portar la Dinamo, Prunea, a vrut să facă un sindicat liber. Nu s-a putut! Ăştia care au banii nu l-au lăsat. Unde sînt mulţi bani, e şi multă putreziciune. Iar jucătorilor cu păreri li se dau bani mulţi ca să tacă din gură. De aia n-avem nici societate civilă, pentru că cei care trebuiau s-o facă parte din ea s-au vîndut ieftin, foarte ieftin. Noi renunţăm prea repede la tot ce nu avem. Măcar să se fi vîndut la un preţ mai mare, aşa, s-au dat pe un crenvurst.
– Au fost şi 50 de ani de comunism.– Am văzut pe Realitatea, un personaj, scriitor. Un alt invitat îi zice: “Dumneata ai scris laude despre Ceauşescu!”. Iar domnul acela, fără să roşească, răspunde: “Dom’le, toţi trebuia să facem asta!”. Nenorocirea ştii care e? Că o dată cu acceptarea faptului că trebuia să facă asta, s-au dus dracu’ Sighetu’, Canalul. Trebuia să facem asta! Dar ăia care-au murit nefăcînd-o? Da’ ăia care au avut coloana vertebrală, cu ăia ce să faci? Da’ copiii care au murit În decembrie ‘89? Ca proştii au murit!
– Dragomir l-a lăudat zilele astea pe Ceauşescu. – E tocmai ce spuneam, mă mamă, curvele sînt amestecate cu sfinţii. Nu se mai face diferenţa între ei. Din cauza unora din ăştia ca Dragomir. Acu’ m-am enervat. Dragomir e de pus într-o ramă într-un tabel de onoare, aici, la Cimitirul Eroilor de la Bellu. Şi la Sighet, în locurile unde a murit tot ce-însemna intelectualitate românească, acolo trebuie pus. Şi Păunescu la fel.
“ Mircea Sandu nu există!”
– Te duci la meciuri?– Am fost la Rapid, sînt rapidist. Mă duceam la meciurile din cupele europene, am prins două mingi, una am dat-o copiilor, de-acolo, din Giuleşti, a doua a trebuit s-o dăm înapoi pe teren, că mi-o lua şi pe prima. Am mers cu nişte prieteni, o familie, mi-au zis să vin că le port noroc.
Dar o dată, la ieşirea de la meci, era pe perioada cînd se făceau reparaţii pe Calea Giuleşti, ne-a oprit un jandarm. Gradat cred că era. În grupul nostru erau şi fete, şi copii, că ăsta e spiritul Giuleştiului, să vii cu copiiI, cu prietenele la meci. Şi jandarmul nu ne-a lăsat să mergem pe trotuar, ne-a zis s-o luăm printre maşini, apoi prin şantier. Cu copiii după noi? Fanii Rapidului vor să-l îndepărteze pe George Copos!
MIRCEA SANDU CONTESTAT: "EU L-AŞ FI ALES PE GICĂ POPESCU"
– Te-ai enervat?– Nu, dar nu m-am mai dus la stadion. La englezi, se duc bunicii cu nepoţii de mînă. Da’ aia-i o societate care a evoluat firesc, pe coordonate fireşti, pe verticalitate. Eu am o problemă cu asumarea verticalităţii. Păi, ce antrenor are Clujul? E în regulă? De ce nu scrieţi de asta? De ce nu intervine ăsta, care-a apărat-o pe fii-sa cu drogurile? Mircea Sandu, că el conduce dintotdeauna.
– De aproape douăzeci de ani.– Eu l-aş fi ales pe Gică Popescu demult.
– Chiar dacă a fost treaba aia cu impozitul neplătit?– Chiar dacă. Îmi place olteanul. Ştiu c-a dat banii înapoi. Ajungem din nefericire să alegem dintre două rele pe cel mai puţin rău.
– Ăsta-i blestemul românului.– Ba nu, nu-i un blestem, e o asumare a lipsei de cartilagii mai ferme din coloana vertebrală. Dar Gică Popescu e singurul, SINGURUL care a recunoscut şi a dat banii înapoi. Mircea Sandu nu există. A făcut un singur lucru, la fel ca ăsta, cum îl cheamă? Ăsta care omoară porci...
– Ţiriac.– Da, Ţiriac şi Sandu şi-au apărat copiii în povestea cu drogurile. În rest, nu există. Ce să spun? Intră în pîrnaie un copil care rupe un lănţişor de la gît şi ăştia n-au nici o problemă.
Hai, măi! Asta-i societatea noastră. Se mizează pe lipsa noastră de reacţie, pe faptul că toţi sîntem vinovaţi şi, prin tăcerea noastră, ne asumăm această vinovăţie. Da’ uite ce e, eu am avut de-a face cu puştanii şi am mare încredere În ei. SÎnt foarte mişto.
– Dacă puştanii ne aruncă la coş cu totul?– Aşa să facă. Ar trebui să ne arunce nu la coş, ci în găleata cu c...at a istoriei. Dar dacă au părinţi care-i învaţă mai întîi renunţarea.
“Pentru cei ca Dragomir, pentru foştii utecişti, miliţieni şi securişti ar trebui să facem Monumentul Eroului Turnător”
Hagi, Popescu şi orfanii
– Popescu ar schimba ceva?– Olteanu-i căpos tare, a făcut cîteva lucruri despre care voi habar nu aveţi. El şi cu Hagi s-au implicat într-o chestie numită “SOS Satele Copiilor”. 25 de case sînt ale lui Gică Popescu, a cumpărat datoriile caselor şi costurile de întreţinere. Hagi, la fel. Am fost cu el şi cu Gică Popescu la Sibiu, să strîngem bani pentru copiii din centrul SOS de la Siliştea. Puştii ăia rîd, trag de tine şi sînt curioşi. Du-te la ăştia care stau la stat, să-i vezi că nu ridică privirile din pămînt. Vezi ce zice Popescu despre concurenţa sa cu Hagi
– Şi aţi strîns bani?– Ştii cine-a licitat? Gică Popescu şi Gică Hagi. Toate oficialităţile, crema oraşului, viitorii puşcăriaşi ca să zic aşa, au fugit, inclusiv primarul. Toţi miliardarii în euro ai Sibiului erau la o nuntă, la zece metri de unde s-a organizat licitaţia.
Gibonii şi tricolorul, în viziunea lui Florin Chilian
– Să vorbim despre un alt oltean, Piţurcă.– Ce e Piţurcă?
– Antrenorul naţionalei.– Nu e ăla care a furat pe la cazinou? Nu vreau să discut despre ăsta. Un om care fură şi se mîndreşte că fură şi n-are coloană vertebrală, dar îl reprezintă pe Brâncuşi... OK, gibonii ăştia care dau cu piciorul în minge sînt giboni, dar în momentul în care îmbracă tricoul “naţionalei”, îi reprezintă pe Eliade, pe Noica, pe Brâncuşi...
– Mutu. Discuţi despre un om care s-a drogat?– Da, n-am nici o problemă cu drogurile, doar că nu prea au legătură cu fenomenul sportiv. Întorcîndu-mă la giboni, care fură şi îl reprezintă pe Brâncuşi şi îi învaţă să se bage cu fundu-n poartă. :s Păi, nici măcar pe aia de la Mărăşeşti n-o mai avem, “Pe aici nu se trece...”
Mutu? E talentat, măcar a avut puterea să renunţe la droguri, dar îi lipseşte educaţia. Abia în ultima vreme am început să văd la el semne de profesionist. De la Mutu în sus ar trebui să ne raportăm la profesionism în fotbal.
Hoţul de triciclete
– Ce părere ai de maratoniste?– Un alt exemplu de Românie profundă. Următorul meu album se cheamă “Autist, numele meu este Brâncuşi”. Dacă vrei să fii ceva în România, trebuie să emigrezi. Oriunde, să te duci dracu’. Fata aia abia după ce s-a dus în America a reuşit să-şi găsească un orizont mental pentru ce înseamnă sport de performanţă.
– Cum te-ai apucat de ciclism?– Cînd aveam cinci ani, am furat o tricicletă şi am vrut să duc gestul pînă la capăt. ;) Am luat-o de la o fetiţă, era cu tatăl ei, într-o cofetărie din Vitan, îmi amintesc totul. Eram dement după obiectul ăla cu roţi, am vrut să văd ce-i cu ele. Am dat tricicleta înapoi şi am trecut la bicicletă, la Stirom, clubul de la fabrica de sticlă.
– Ai făcut ciclism mulţi ani?– Cîţiva ani buni. Pentru că era mai simplu să mănînci aşa. Pentru mulţi dintre copii, sportul a însemnat o ieşire din favela, cum le zice în Brazilia cartierelor sărace. Pentru că nu pot să le spun mahalale. Şi cînd îi văd pe imbecilii ăştia de miniştri, care au pe mînă banii publici, spunînd că sportul nu-i o prioritate...
– A fost un program cu “400 săli de sport”.– A, pariul lui Ţiriac. Un lucru bun. Trebuia să intre şi Procuratura pe fir să vadă unde s-au dus banii, de ce unele săli n-au funcţionat niciodată.
– Revenind la ciclism, crezi că Armstrong e pe bune?– Na! Nu, mînca-ţi-aş! Nu poţi să urci cu maşina pe munte în ritmul ăla! S-au şi descoperit unele elemente ajutătoare în sîngele lui. Dar la Turul Franţei mă uit. Trei săptămîni, vara, sînt pe ei. Cu Radu Banciu şi Radu Naum, ajungi să faci turul orei în 45 de minute, atît sînt de mişto.
“Am avut un antrenor, o jigodie de om, nici nu vrei să ştii! Lua şpăgi, cerea bani la părinţi! Da’ ce antrenor! În două luni, te-aducea la forma de-a ajunge campion.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu