Iubi, Zece, Cântecul lui Tănase, Salvează-mă de mine, Să nu minţi, Viaţa ca o curvă, Ai grijă de ea… Toate acestea, şi câte altele, sunt el, cu adevărat! …
ÎNTRUCÂT RUBRICA NOASTRĂ SE NUMEŞTE ZECE PENTRU…, ŞI PENTRU CĂ E VORBA DE FLORIN CHILIAN, SĂ ÎNCEPEM CHIAR CU ÎNTREBAREA A ZECEA. DE UNDE MINUNEA LUI „ZECE”?
Dumnezeu ştie, habar n-am. Altfel, există o geneză a acestui cântec. Însă, înainte de toate, aş vrea să-i lămuresc pe toţi astrofizicienii neamului, care au probleme cu faptul că două stele nu pot fi paralele. Am să le spun că textul acestei piese este în integralitate un rebus. Iar şarada dezlegată a primei strofe este „lumina ochilor”. Atenţionez astfel că eu nu mă ocup cu fizica aplicată, ci fac mai mult un exerciţiu de admiraţie a limbii române – lumina ochilor poate fi asimilată sub formă cuantică unei drepte. E simplu, ce Dumnezeu… Altfel, atunci când am scris piesa, stăteam la prietenul meu Ivan, pianistul de la „Parlament”. Într-o bună dimineaţă, după ce soţia lui a plecat la muncă, noi am rămas, ca artiştii, la cafea, iar eu dezlegam un rebus. Mai aveam câteva definiţii şi-l închideam. Deodată, nemernicul mi-a luat rebusul şi s-a aşezat cu el pe tron. Îţi imaginezi că mi-a luat foc creierul. Şi atunci, mi-am propus să fac eu un rebus. Ei bine, totul a fost atât de limpede şi de curat încât n-am schimbat nimic atunci când am pus textul pe muzică. Am şi acum foaia, îngălbenită – nicio modificare.