Zodia cancerului
Dupa multi ani m-am bucurat sincer ca a sunat telefonul in zorii zilei doar asa, cu un gand de drag de la niste prieteni ramasi departe prin tara.
Ani de zile nu mi-am putut permite sa inchid telefonul nici macar pentru cateva ore.
Tot timpul asteptam sa se intample ceva sau speram sa sune si sa fiu chemat undeva pentru vre-un concert...
Mai tarziu, dupa cativa ani am inteles ca pentru mine succesul a insemnat cu adevarat doar posibilitatea inchiderii telefonului, macar pe timpul noptii. Asta a insemnat pentru mine succesul.
Nu bani neaparat, nu concerte neaparat pentru ca au fost, doar ca din 19 concerte pe trimestru, 16 erau concerte caritabile. Mie imi ajungeau trei concerte ca sa traiesc. Restul de concerte si bani era destinat celor ce nu mai aveau o alta speranta.
Nu bani neaparat, nu concerte neaparat pentru ca au fost, doar ca din 19 concerte pe trimestru, 16 erau concerte caritabile. Mie imi ajungeau trei concerte ca sa traiesc. Restul de concerte si bani era destinat celor ce nu mai aveau o alta speranta.
Acesta-i adevarul asa cum am inteles si trait eu.
Nimic nu mai era atat de importatnt ori stringent incat sa trebuiasca sa tresar ori de cate ori auzeam soneria telefonului, basca betivanii de serviciu care isi aminteau ca au uitat de mine numai pe la 3 sau 4 dimineata si tineau mortis sa ma sune si sa mergem la vre-un spritz.
Acum dupa si mai multi ani, 16 cred de la debutul discografic, nu ma mai deranjeaza ca ma suna noptile betivanii mei.
Un om tare drag, un prieten din acela din care nu se mai fabrica din pacate a foat diagnosticat cu o forma de cancer.
De aproximatix o luna jumatate nu mai inchid telefonul nici macar pentru o clipa niciodata.
Ma gandesc mereu ca trebuie sa sar in masina si sa merg la el, sa-l ajut cumva cu ceva...
Acum doua zile suna telefonul in zorii zilei.
L am luat si am raspuns mecanic cu un nod in gat. Spaima imi inghetase creierul si nu puteam articula.
Dupa cateva clipe realizez ca nu este nici o problema cu dragul meu prieten.
Niciodata nu am fost mai fericit ca a sunat telefonul si ca am sarit din vis decat in acea dimineata cand m-a sunat Silviu Andrei, un dj meserias si un prieten si mai si, ramas la un afler tarziu undeva prin tara cu prietenii.
Ma sunasera sa-mi spuna de Zece...
Dupa multi ani m-am bucurat sincer ca a sunat telefonul in zorii zilei doar asa, cu un gand de drag de la niste prieteni ramasi departe prin tara.
Atat de bucuros am fost ca nu era nici o veste rea ca nu am mai stiut sa articulez...
Multumesc Andrei
PS
Prea tentat am fost sa scriu Romania in zodia cancerului.Doamne Ajuta sa nu fie asa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu