Și ți-am mai spus ceva atunci, spre zorii dimineții după concert, când m-ai întrebat cum a fost. Am spus: "Florin, ce s-a petrecut pe scenă a depășit nivelul meu de așteptare cu privire la acest concert." Știu că în momentul ăla s-a lăsat liniște pentru câteva secunde și, cumva, am conchis amândoi că ne-am onorat pe deplin obligațiile înțelegerii, ba chiar in cele 2- 3 zile cat am stat împreună ne-am surprins reciproc în mod plăcut. Îți mulțumesc pentru acea seara de 10 (Zece) de la Dublin. 
Bratulescu George
Nu pot scrie niciodata cu usurinta sau lejeritate.
Ma deschid extrem de rar si intotdeauna foarte greu in afara clipelor cand sint pe scena.
Ma deschid extrem de rar si intotdeauna foarte greu in afara clipelor cand sint pe scena.
Este o modalitate de protectie cred eu. Un zid foarte gros si inalt pe care-l asez intre mine si lume.
Protectie si curiozitzte reprezinta zidul acesta, stiu si mai stiu ca foarte putina lume reuseste sa treaca de zidul acesta, de aparente pentru a vedea ce se gaseste in spatele lui.
Un nebun este suficient sa treaca de ziduri pentru a da foc Romei, nu-i asa?
Nu, frica aceasta nu o am. Asa cum am spus este doar un minim confort pe care mi-l ofer si curiozitate inca abia arzand in urma prea multor deceptii.
Concert extraordinar Florin Chilian la Dublin.
Pentru cei mai multi este un simplu anunt, pentru Bratulescu George o bataie de cap, eforturi nu numai financiare ci si organizatorice cu toate cate poate insemna asta - si inseamna multe, va asigur - dar mai ales o mare necunoscuta toate asumate si "rezolvate" la superlativ spun eu de catre domnul Bratulescu George. Stiu sigur ca a fost chiar singur in efortul de a aduce si a darui comunitatii de romani din Irlanda o clipa de bucurie si o alta de emotie, bucurie si emotie traite din plin atunci cand imi asculta muzica.
La plecare, in drum spre avionul care urma sa ma aduca inapoi in tara George m-a rugat sa scriu cateva cuvinte despre ce a insemnat pentru mine intalnirea de acolo.
Prima mea reactie, instinctiva a fost sa ma aricesc, evident 
neintelegand de ce nu a vazut raspunsul rugamintii lui inca de cand ne-am intalnit la aeroport, de atunci cand a venit sa ma recupereze de la avion cand am aterizat la Dublin desi ii spusesem ca pot lua un taxi pana in oras nedorind sa deranjez, sau sa-l pun pe drumuri aiurea...
neintelegand de ce nu a vazut raspunsul rugamintii lui inca de cand ne-am intalnit la aeroport, de atunci cand a venit sa ma recupereze de la avion cand am aterizat la Dublin desi ii spusesem ca pot lua un taxi pana in oras nedorind sa deranjez, sau sa-l pun pe drumuri aiurea...I-am promis. asa mai mult cu o jumatate de gura, ca o voi face cand ma mai linistesc putin.
Intrebarea insa mi-a ramas in minte si abia mai tarziu am inteles care i-a fost rugamintea de fapt.
Inutil sa povestesc ca am inceput cu stangul rau de tot colaborarea noastra pentru acest concert.
Am fost mult mai intransigent decat sint in general cu organizatorii de evenimente daca intransigenta se poate numi conditia mea de a-ti respecta promisiunea si cuvantul dat, de a onora intelegerea la care am ajuns amandoi de comun acord pentru un eveniment.
Atit si nimic mai mult.
Pentru ca tin la asta am aflat ca sint un om extrem de dificil. un artist cu care nu se poate discuta de care toata lumea se teme, se fereste si pe care este bine sa-l eviti, sa nu-l intalnesti.
Asta pana cand chiar ma intalnesc si ajung sa ma cunoasca.
Asta pana cand chiar ma intalnesc si ajung sa ma cunoasca.
Multi, foarte multi organizatori m-au intrebat de-a lungul timpului intrigati si mirati din cale afara daca sint chiar eu acela despre care "colegii" spun ba ca-i dificil, ba ca sint un golan, un debedeu care are si el o singura piesa plus alte si alte adjective si epitete.
Le spun mereu dupa ce ma linistesc din ras ca raspunsul este extrem de simplu si evident: Banii.
Daca nu merg eu la eveniment ei cred ca exista o sansa infima, dar exista, de a ajunge ei toata gasca cantand doar pentru cazare, masa fiind optionala daca au bautura gratis, protocol cum se mai zice.
Normal ca-ti convine ca organizator sa aduci pe scena zece insi moca, ca prost nu esti. Se umplu zilele de festival, evenimentul este un deplin succesuri.
Uite asa sint doua trei gasti de "artisti" care se rotesc pe la toate evenimentele. Sfanta dictatura a mediocritatii de care nimeni nu este interesat cu adevarat.
Valoarea unei creatii muzicale, a unei voci, transmisia unei emotii, macar existenta unui timbru vocal mai deosebit nu mai conteaza de prea multa vreme pentru nimeni.
Fireste insa ca pot intelege sa nu-ti respecti cuvantul, sa nu dai un telefon pentru a lamuri lucrurile daca ai pistolul la tampla sau daca familia iti este amenintata. Da asta pot pricepe, orice altceva insa nu. Nu pot si nici nu vreau.
Adevarul este ca in industria asta dominata de mediocritate, de interese meschine, de lipsa unei minime decente umane pentru caspre valoarea artistica si muzicala nici nu poate fi vorba, pretentiile mele de a fi respectat un contract mai ales verbal par absurde tinand de SF-uri.
In conditiile in care gastile de "colegi" ai mei merg "sa cante" pe banii de o ciorba si invitati dar mai ales nechemati din toate punctele de vedere pentru ca eu unul sigur stiu ca s-a ajuns sa se urce mult prea usor pe scena, este normal ca toata lumea sa trateze artistii ca pe niste gunoaie, indiferent de numele artistului.
Vorba prietenului Turc:"Daca te bagi in vorba cu un gunoi, te discuta intreg tomberonul."
Stiu sigur ca 95% din "artistii" de astazi nu au ce cauta pe o scena. alta decat pe scena din baia de la mama lor de acasa si punct.
Aceasta este parerea mea sincera si nu este prima data cand o spun public.
Despre meschinarii o sa mai aduc vorba si este una care m-a lasat interzis cu totul. Chiar am avut nevoie de mult timp sa o diger neintelegand de ce o legenda a muzicii romanesti permite sa-i fie manjt numele intr-un hal fara de hal pentru promisiunea unor bani in conditiile in care eu cred ca este de debarte cel mai bine realizat financiar, cel ma bogat pe romaneste dintre folkisti.
Pai daca tot ai atatea proprietati case si apartamente la inchiriat si concerte cate doua trei macar saptaminal de ce pentru Dumnezeu sa lasi sa ti se manjeasca numele petru un eveniment?!...
Spuneam insa ca am inceput cu stangul rau de tot colaborarea cu George pentru ca initial am crezut ca este tot acel om care stabilise cu mine un concert in cele mai mici detalii in urma cu doi sau trei ani si care om nu a mai dat nici macar un telefon pentru a-mi spune ca se anuleaza sau ca se tine. Sigur cunosteti si voi oameni incurca lume care fac de toate nefacand nimic pina la capat sau mai sus putin de nivelul susanelei si care reusesc sa incurce pe toata lumea. Tu blochezi datele cu agentia, pierzi alte potentiale evenimente pentru ca urmeaza ceva batut in cuie si nimic mai apoi din partea "organizatorului". Cum este posibil sa faci sau sa accepti asa ceva?!
In sfarsit, dupa cateva discutii telefonice m-am lamurit cu George am inteles ca greseala a fost a mea, mi-am cerut iertare, a inteles si mi-a trecut cu vederea intransigenta, am batut palma si am ajuns la Dublin.
Inca de la telefon, inainte de a ajunge ma tot intreba unde vreau sa mergem, sa ma duca mai bine spus, ba sa vizitez, ba sa mancam. Ii raspundeam de fiecare data ca nu trebuie sa mergem niciunde nici sa mananc, nici sa vizitez. Nu a renuntat nici o clipa sa incerce sa fie o gazda perfecta ba chiar a plusat cu cazarea...
I-am raspuns mereu ca nu sint turist si nici mancau nu sint asa ca sa nu-si mai faca atatea griji cu mine, cat despre cazare i-am spus ca muncesc de prea copil carandu-i sculele d.nului Valeriu Sterian pentru a ma putea intretine timp in care am bantuit prin toate hotelurile de pe pamant mai putin prin Dubai.
Un RB&B sau orice alta cazare cu un loc pentru fumat este in regula, neinteresandu-ma luxul deloc ci doar confortul. Mi-a spus atunci ca are o casa in oras si ca va veni cu sotia sa stea acolo cu mine pentru a nu ma lasa sa ma simt singur.
Am ramas sincer uimit de o asa dovada de eleganta, curtoazie dusa la extrem dupa mintea mea si am refuzat fireste sa-i scot din intimitatea caminului lor pentru a-i tine companie unui derbedeu pe timpul sederii acolo.
In cele din urma problema s-a rezolvat aproape de la sine. Cum sotia gasise o fereastra nesperata de a putea merge la parinti in tara, cu inima mica de tot inca speriat probabil de caracterizare mea, facuta de "colegi" m-a invitat sa stau la el acasa in intimitatea familiei sale.
L-am intrebat daca pot deranja pe cineva repetand pentru concert si daca exista un loc pentru fumat si m-a asigurat ca da, exista pentru ca si sotia fumeaza.
si m-a asigurat ca da, exista pentru ca si sotia fumeaza.Am acceptat bucuros si recunoscator pentru omoarea de a ma primi si de a ma considera musafir in linistea caminului lor.
Fireste ca nu s-a linistit cu invitatiile la masa si la vizitari si in cele din urma am acceptat sa mergem undeva in drum si aproape de casa la un pub specific irlandez pt un guinness si ceva de mancare.
Ma simteam jenat pentru ca am refuzat cu obstinenta toate invitatiile facute de el. Vedeam si o mica curiozitate din partea lui, o mirare mai ales si nu pricepeam de ce insista atat de mult.
Mai tarziu a ales sa-mi faca o destainuire si aveam sa inteleg totul...
La mine este mai simplu, intrebi o data, de doua ori maxim si gata. Daca nu vrea omul il lasi in plata domnului sa moara de sete, de foame si nevizitat daca asta vrea.
Imi insira inca o data locurile pe care trebuie musai sa le vizitez, restaurantele unde sa mergem a doua zi la masa inainte de concert si dupa alte refuzuri repetate din partea mea spunandu-i ca imi este mai mult decat sufcient unde sint, ce am mancat etc in sfarsit ma lasa in pace.
Nu stiu altii cum sint eu insa intru in fibrilatie cu mut timp inaintea oricarui eveniment. Cu atat mai mult acum pentru acest concert cand aveam sa intalnesc oameni dezradacinati, fugiti, goniti din tara de o Romanie care le-a inselat toate asteptarile, care le-a frant inimile si care le-a furat si zadarnicit visele si sperantele pentru a viata decenta pentru ca nimeni de acolo ma gandeam eu ca nu dorea luxul exorbitant ci doar decenta pentru ei, pentru copiii si familiile lor. Normalitate...
M-am temut sincer de acest eveniment.
Ma gandeam ca nu o sa ma pot ridica la nivelul asteptarilor lor, ale lui George, al tuturor celor care intr-un fel sau altul i-au dat o cat de mica mana de ajutor pentru punerea la punct a acelui concert.
Cel mai frica mi-a fost de emotie. Nu stiam dar banuiam cu ce incarcatura emotionala veneau oamenii aceia la concert, ce asteptari si pretentii pe deplin justificate aveau de la mine...
Nu stiam nimic si emotional eram si eu o epava. M-a salvat numai gandul ca am sa incerc sa fiu cat de mult pot fi de in regula pentru ca nu indraznesc nici macar acum sa spun cat de bun in momentul acela.
Am vazut acolo un lucru care m-a cutremurat din toata fiinta. Numai cine nu a trecut prin experienta strainatatilor nu poate intelege ce spun eu acum. Incercasem si eu la randul meu sa-mi fac o viata aiurea in afara tarii in tinerete si recunosteam toata uriasa gama de emotii traite si de mine atunci demult.
Doza mea de empatie care este mereu prea mare pana si pentru binele meu m-a purtat spre niste stari emotionale de neimaginat.
Am simtit, vazut si recunoscut neantul care exista in jurul fiecarei persoane prezente la concert, in jurul fiecarui cuplu familial sau grup de prieteni.
Am auzit mult prea tare si mult prea intens strigatul mut al lor, strigat care tinea haul departe de inimile si sufletele lor, cascandu-se negru si nemasurat in jurul fiecaruia.
Ati trait vreodata sentimentul strigatului mut printre straini: Nu ne avem decat pe noi! Noi sintem tot ce avem si in rest numai straini!
Eu asta am auzit si am simtit pana in ultima fibra a fiintei mele.
Emotinal, inainte si pe scena eram facut bucatele, bucatele. Am ramas asa multa vreme. Eu veneam de "acasa". Un acasa prea departe pentru cei de acolo. atat de indepartat incat parea un vis iluzoriu, imposibil de trait. Eu veneam din normalitate familiei largite, a prietenilor dezinteresati, a dragului inteles pe deplin, prea plin de normalitatea emotiilor sociale profund umane care aici nu mai existau.
Numai cine nu a stat printre straini nu poate intelege asta.
Sa va spun ca vedeam in sala oameni lacrimand, ca le simteam lacrimile de pe scena la unele cantece si la altele revolta, zambetul amar sau rasul curat eliberat de toate conventiile lumii?!
Si pe mine si pe ei ne-a salvat muzica mea, muzica pe care intamplarea, norocul, sansa a facut sa o pot soate la suprafata din toata galagia lumii cu toate sunetele, vibratiile si cuvintele ei cu tot si sa o pot arata lumii ca fiind a mea.
Muzica ne-a facut bucati bucatele, ne-a spalat, ne-a curatat pentru ca mai apoi sa ne aseze bucatica cu bucatica la loc mai intregi si mai bogati de noi insine.
A fost uluitor.
Iti multumesc tie George si multumesc tuturor celor care au venit la concert. Multumesc pentru preaplinul de lacrimi zambete, tristeti, revolte, si emotii cu care m-ati inobilat.
Oamenii, profesionistii de scena, sunet si sala de spectacole sint cu totul si cu totul altceva in Irlanda si in toata lumea civilizata decat sint la noi cu notabilele exceptii evident, la noi unde mai nimic nu este cum trebuie sa fie ci este fix cum nu ar trebui sa fie.
A fost un carusel nebun de ganduri si trairi, stiam ca am fost ok dar cand a venit sunetistul si managerul salii sa-mi spuna si sa ma asigure cu nu au inteles, ca nu au priceput o boaba din tot ce am spus, vorbit sau cantat eu pe scena dar a fost absolut minunat pentru ei sa participe a concert, atunci am stiut ca emotia a depasit bariera de limbaj, barierele prea multe culturale si societale si ca muzica mea a facut ce trebuia sa faca. Am stiut ca a fost un succes.
Tarziu, in noapte, ne-am adunat acasa, in linistea caminului familiei Bratulescu.
Dupa ce am aranjat chitara, bagajele pentru a doua zi la drumul de intoarcere ne-am asezat la un pahar de vin sa decomprim cumva minunea la tocmai ce fusesem partas.
Nu trece jumatate de ora, o ora maxim si numai ce-l aud pe George al meu ca ma intreaba: Florin, ce vrei sa facem maine pana la avion, ce vrei sa vezi aici si iar incepe sa insire locurile cu potential turistic, unde vrei sa mergem sa mancam?
Dupa toate emotiile concertului, dupa toate ce traisem in zilele acelea nu am mai rezistat si i-am spus cat am putut eu de calm dar usor impostat:
Multa lume confunda din pricina meseriei mele probabil cearta cu ton mai ridicat cu impostarea. Instinctiv cand vreau sa transmit ceva mai clar imi intra in functiune reflexul emiterii sunetului. Unii stiu ca nu ma rastesc ci impostez iar de acolo la a canta numai este decat un pas, insa cei mai multi nu stiu asta si cred ca ma cert ridicad glasul si tonul.
Sa stii George ii spun, ca eu nu am venit aici ca turist, eu, asa cum ti-am mai spus de nenumarate ori nu sint turist. Nici degustator de mancare sau bere prin restaurante nu sint, basca detest brea.
Nu am venit aici ca turist ci ca un om, un artist aflat sub obligatiile unui contract pe care trebuia sa-l duca la bun sfarsit cat puteam eu de bine in ziua aceea.
Eu sint responsabil pemtru fiecare ban platit de tine si de oricine pentru un contract cu mine. Fiecare ban trebuie meritat de mine si nu ma intereseaza nimic altceva. Tu sau oricine ma angajeaza si ma plateste ma responsabilizeaza. Banii aia insemna renuntarea la o placere, la un moft, la o excursie, la o reparatie prin casa orice pentru a ma plati pe mine. Eu acum dupa concert nu consider ca ti-am ramas dator cu absolut nimic. Mi-am meritat banii cu varf si indesat.
Eu sint resposabil pentru fiecare ban platit de oamenii aceia pe biletele de intrare, pentru fiecare pas pe care-l fac catre sala de spectacol pentru ca au acceptat cu bucurie sau nu, de mila de sila invitatia de la tine pentru concertul meu.
Nu sint turist! Sint angajat cu contract si daca era numai contract verbal la fel de "rau" eram.
Nu am venit aici sa ma plimb, sa mananc sau sa vizitez. Eu daca am nevoie de ceva sau daca vreau ceva cer si daca se poate sa mi se odere este bine, daca nu este iar bine si daca chiar imi trebuie o rezolv eu cumva!
Nu mai insista te rog cu invitatiile astea ca ma scoti din zona de confort.
A urmat cateva momente de tacere plina de liniste, o liniste adevarata dupa care cu gadurile pierdute undeva departe incepe sa-mi spuna:
La cate am auzit eu despre tine Florin iti pot spune pe cuvant ca esti cel mai comod oaspete pe care l-am avut vreodata. In general artistii pe care i-am adus aici din Romania considerau ca sint soferul lor, taximetristul lor, ospatarul lor. Aveau nenumarate pretentii de parca eu nu aveam serviciu sau alte treburi de facut decat sa-i slugaresc si asta inca si dupa ce i-am platit sa vina aici.
Tu ai mancat ce am mancat si eu, ai dormit cum a dormit si eu, ti-ai facut dimineata cafeau sigur avand grija sa nu deranjezi toata casa iar cu repetitiile pentru concert mi-ai umplut casa si inima de bucurie.
Atunci am priceput si m-a umflat rasul. Nu facusem nimic special, doar fusesem eu insumi.
George nu mai era nedumerit, cred ca intelesese si el care este povestea cu derbedeu si golanul de Chilian.
Povestesc asta din intimitatea organizarii unui eveniment pentru public, pentru prietenii sau cunostintele unor oameni care mai fac genul asta de actiuni culturale. Nu este totul numai lapte si miere. SInt drumuri, discutii cu proprietarii salii de evenimente, alte discutii, griji nenumarate, decizii care privesc familia si care trebuiesc intelese si acceptate. Zile, luni poate de facut economii pentru a putea platiti artistii. Nu este treba mea de unde vin banii aceia. Afaceri. intelegeri, aranjamente. Nu ma intereseaza de unde vin. Eu trebuie si sint responsbil pentru fiecara banut.
Si daca ar fi furati ma responsabilizeaza pe mine pentru ca tu poate ti-ai riscat viata si libertatea, la extrem dicutand acum pentru a ma plati pe mine, cum sa-mi bat joc de asta?! Cum sa urc beat pe scena, cum sa nu fiu cat de bine pot fi eu atunci?!
Nu este deloc usor sa organizezi un eveniment mai ales in lumea civilizata si toti trebuie sa stie asta.
Concert extraordinar Florin Chilian la Dublin.
Pentru cei mai multi este un simplu anunt.
Te rog si trebuie sa intelegi George ca nu puteam scrie asta mai curand de clipa aceasta.
Promit sa nu o mai fac vreodata pentru ca prea mi-am smuls zece randuri de piele dificila, golaneasca, piele de derbedeu si nesuferit.
Am ramas numai cu aerul din oase plangand cum bine spunea Nichita Stănescu.
Nici maduva nu mai am.
Sa fiti luminosi!
PS
Domnule Mircea Baniciu, ma intreaba diversi oameni de cativa ani daca sint certat cu tine sau daca ti-am gresit cu ceva.
Absolut nu este raspunsul meu de fiecare data. Toata lumea il adora pe Tetea asa cum ii spunem noi lui Baniciu. Este omul cu a carui muzica am crescut. Este omul care are mereu zambetul de buze, cum sa fiu certat cu el ca doar ma cunoaste de copil de cand mergea in turneu cu Vali Sterian si ii caram chitara.
Dar sotiei dansului ma mai intreaba oamenii vizibil stanjeniti de situatie.
Nici vorba de asa ceva. Sintem sarut mana, buna ziua si atat. Nimic altceva.
Dar ce s-a intamplat de ma intrebati asa ceva?
Oamenii isi pleca privirile rusitati si schimba repede subiectul cu fraze neindemantice si pleaca grabiti
Asta se intampla de regula doar ca inca de acum doi ani de pe la Timisoara din zona imi spune cineva care face multe venimente acolo ca nu ma poate chema pentru ca ar avea probleme cu sotia d.nului Baniciu...
Nu este nici un fel de problema din partea mea ii spun omului ca nu se inchide orasul daca nu vin eu, dar ce se intampla il intreb. Vizibil incurcat dar si cu aerul ca i se ridica o greutate de pe suflet incepe sa-mi spuna ca doamna Baniciu pe unde merge se plange de Chilian ca este invitat si Mircea al ei nu. Ca Chilian face numai probleme si ca Mircea al ei nu. Ca Chilian cere prea multi bani si ca Mircea al ei cere mai putin ca este mai ieftin si ca nici nu cere toti banii inainte... Si cate si mai cate...
Eu care stiu exact cat cere fiecare si cum vine la scena si cu bautura si cu tot restul i-am spus doamnei Baniciu ca nu este deloc asa dar nu am avut cu cine sa ma inteleg mi-a mai spus omul.
Eu ce sa mai zic acum?!...
Am ramas siderat si nu pt ca cineva ma vorbea de rau, nu asta este problema. Acum va fac o lista cu toti cei care fac asta ca fel de a fi, care daca nu fac asta se sufoca. Gandacii de bucatarie, viermii chiar nu conteaza doar ca acum este vorba despre legenda Mircea Baniciu!
Fireste ca puteam sa trec sub tacere povestea asta care se repeta deja de prea multi ani de drag, din respect si consideratie pentru Tetea.
Puteam fireste sa-i dau un telefon si sa rezolv cu Baniciu dar ma tem ca ar fi luat doamna Baniciu pe altul la rand si pe altul si pe altul ca deja a inceput.
Nu scriu asta sub impuls sau la nervi.
M-am gandit un an si ceva de zile daca sa fac publica povesta asta sau nu si in cele din urma am decis sa o scriu aici.
Nu poti manji numele lui Baniciu cu asa ceva. Nu-ti poti bate joc de o intreaga cariera pentru un interes meschin si cativa banuti!
Nu poti pune in lumbra legenda care este Mircea Baniciu pentru nimic si pace!
Daca eu tac atumci mizeia asta se perpetueaza, doamna va inceta cu mine si isi va inventa un alt "dusman". Intre timp se va duce vestea despre ce face Mircea Baniciu colegilor pentru ca nimenu nu va crede vreodata ca doamna o face fara stiinta sotului si numai Mircea va avea de suferit.
Sobolaneala asta ieftina si neonoranta va roade la fundatia unei vieti dedicata oamenilor, noua fanilor lui Tetea. Mircea Baniciu nu merita sa i se pateze numele cu asa ceva pentru ca eu stiu sigur ca el habar nu are despre ce face doamna mereu pe drumuri fiind.
Baniciu nu merita asa ceva din partea nimanui, nu dupa 50 si de ani pe scena, nu dupa atat bucurie cata ne-a daruit!
PSS nu mai am rabdare sa corectez textl. Intelegere si iertare pentru greseli sau litere mancate ori amestecate.
