Sunt un om norocos. Am experiente de viata de la o varsta de la care cei mai multi nu au amintiri. Am invatat sa muncesc prea de timpuriu si prea din greu pentru ca sa mai pot spune vreodata ca-mi place munca. Nu am studii muzicale. Nu te invata nimeni sa respiri. Nu am voce, poate ca am doar un timbru vocal mai aparte. Nu stiu sa cant la chitara, la chitara, doar ma joc. Nu sunt poet. Scriu texte si este posibil sa fiu doar un povestitor relativ ok al intamplarilor care mi-au definit viata.
Pagini
- Acasa
- Concerte
- Muzica
- Versuri
- Magazin
- Biografie
- Galerie foto
- Video
- Contact
- Cadouri personalizate
- Chilian Pre@Clasic - Editie Lux! - Vinil Set. Best...
- Florin Chilian - Iubi - Interfata la realitate
- Florin Chilian - Zece Porunci, raport despre stare...
- Florin Chilian - PlanSuRasul
- Florin Chilian - Pre@Clasic
- Florin Chilian - Autistul, nu-l mai goniti pe Brân...
sâmbătă, 26 februarie 2022
Florin Chilian - Who lies?!
Cine minte?! - 7 Ianuarie 1993 Bucuresti
Muzica Florin Chilian
Text Florin Chilian
Cine minte spune cine minte curaj de-ai avea
Cine-nşală spune cine-nşală curaj de-ai avea
Gânduri vii îmi spală ochii
Unii râd că-s lacrimi
Sâc
Nu sunt
Râd în barbă popii
Doamne cine-a spus că iadu-i pe pământ
Cine minte spune cine minte curaj de-ai avea
Cine-nşală spune cine-nşală curaj de-ai avea
Viața biată ață totu-i circumstanță
Spune nu-i aşa
Zâmbete trucate
Vise încuiate-n suflet undeva
Mai departe teatru joacă până altul locul îți va lua
Mai departe jocul va veni sorocul nu va mai durea
Râzi cu toată gura
Râzi să uiți de ura ce te sufoca
Râzi atunci când doare
Râzi când viața moare în inima ta
Râzi şi treci prin viață treci ca o paiață piesă-ntr-un
Decor
Râzi să uiți de tine râzi şi speri că mâine va fi mai
Uşor
Joc de marionete umbre etichete
Hai
Astea nu dor
Joc absurd cu farduri luate drept stindarduri
Într-un fals decor
Cine minte spune cine minte curaj de-ai avea
Cine-nşală spune cine-nşală curaj de-ai avea
7 Ianuarie 1993 Bucureşti
luni, 21 februarie 2022
Avocat Florentin Țuca (doctor în drept): "Am fost trimiși în abis, de că...
"Am fost trimiși în abis, de către Forțele Absurdului!" - Avocat Florentin Țuca (doctor în drept):
„Puteți crea prizonierilor sentimente de plictiseală, un sentiment de teamă în anumită măsură. Li se poate crea noțiunea că viața lor este controlată în totalitate de către noi, de către sistem, că nu vor avea nici o intimitate... Le vom lua individualitatea, în diverse moduri. În general, le vom da un sentiment de neputință. În această situație, noi vom avea toată puterea, iar ei vor fi neputincioși”.
Asta le-a spus psihologul american Philip Zimbardo (citat de Wikipedia), studenților recrutați, în cadrul Experimentului Psihologic Stanford (1971), care urmau să joace rolul de gardieni în fața colegilor lor, distribuiți în cel de prizonieri.
Scopul experimentului: aflarea modului în care condițiile de viață dintr-un penitenciar pot afecta psihologia umană și, ca urmare, comportamentul individului. Deși ar fi trebuit să dureze două săptămîni, studiul a fost oprit brusc, după numai șase zile, cînd Zimbardo s-a putut convinge că efectele torturii psihologice au fost profund și real dezumanizante, atît pentru grupul "gardienilor" (care, îmbătați de putere, au devenit creativi în metodele lor de a-și chinui colegii), cît și pentru cel al "deținuților" (cuprinși de disperare și depresie).
Cartea publicată ulterior de Zimbardo, pe marginea experimentului Stanford, s-a numit extrem de plastic: "Efectul Lucifer"...
Și, acum, cîteva simple întrebări:
1. Se poate face oare o paralelă între studiul lui Zimbardo și situația de fapt în care ne află noi, de doi ani de zile? Ne-am împărțit, cumva, la nivel de societate, în "gardieni" și "prizonieri", primii vînîndu-i pe ultimii în metrou, în malluri, în mijloacele de transport în comun, dacă strănută, tușesc, nu poartă mască ori nu se distanțează social, pentru a-i deferi autorităților de îndată, prin plîngeri penale și contravenționale, tel verde, sesizări și alte petiții isterice? Toate pentru o gripă cu rată de supraviețuire de 99,7%?
2. Conduc autoritățile, cumva, de doi ani de zile, un experiment psihologic asupra maselor, din care urmează, fatalmente, dacă nu ne oprim la timp, să pierdem cu toții?
3. Mai există speranță?
Domnul avocat Florentin Tuca, doctor în drept și managing partner al Tuca Zbarcea & Asociatii , a avut amabilitatea să sondeze cu atenție și să cîntărească pertinența unei astfel de paralele, să analizeze pagubele tuturor restricțiilor suferite de români cu privire la drepture și libertățile lor constituționale, din 2020 încoace, și să privească spre viitor, cu speranță, dincolo de pîcla deasă a anxietății generalizate, în interviul pe care mi l-a acordat aseară și pentru care îi mulțumesc frumos, încă o dată, aici.
PS: Dacă încurajați astfel de discuții libere și le-ați dori permanentizate, vă rog să dați like, subscribe și să vă exprimați opiniile argumentate, pe temele propuse, în comentarii!
Mulțumesc frumos!
Olivia Ster
„Puteți crea prizonierilor sentimente de plictiseală, un sentiment de teamă în anumită măsură. Li se poate crea noțiunea că viața lor este controlată în totalitate de către noi, de către sistem, că nu vor avea nici o intimitate... Le vom lua individualitatea, în diverse moduri. În general, le vom da un sentiment de neputință. În această situație, noi vom avea toată puterea, iar ei vor fi neputincioși”.
Asta le-a spus psihologul american Philip Zimbardo (citat de Wikipedia), studenților recrutați, în cadrul Experimentului Psihologic Stanford (1971), care urmau să joace rolul de gardieni în fața colegilor lor, distribuiți în cel de prizonieri.
Scopul experimentului: aflarea modului în care condițiile de viață dintr-un penitenciar pot afecta psihologia umană și, ca urmare, comportamentul individului. Deși ar fi trebuit să dureze două săptămîni, studiul a fost oprit brusc, după numai șase zile, cînd Zimbardo s-a putut convinge că efectele torturii psihologice au fost profund și real dezumanizante, atît pentru grupul "gardienilor" (care, îmbătați de putere, au devenit creativi în metodele lor de a-și chinui colegii), cît și pentru cel al "deținuților" (cuprinși de disperare și depresie).
Cartea publicată ulterior de Zimbardo, pe marginea experimentului Stanford, s-a numit extrem de plastic: "Efectul Lucifer"...
Și, acum, cîteva simple întrebări:
1. Se poate face oare o paralelă între studiul lui Zimbardo și situația de fapt în care ne află noi, de doi ani de zile? Ne-am împărțit, cumva, la nivel de societate, în "gardieni" și "prizonieri", primii vînîndu-i pe ultimii în metrou, în malluri, în mijloacele de transport în comun, dacă strănută, tușesc, nu poartă mască ori nu se distanțează social, pentru a-i deferi autorităților de îndată, prin plîngeri penale și contravenționale, tel verde, sesizări și alte petiții isterice? Toate pentru o gripă cu rată de supraviețuire de 99,7%?
2. Conduc autoritățile, cumva, de doi ani de zile, un experiment psihologic asupra maselor, din care urmează, fatalmente, dacă nu ne oprim la timp, să pierdem cu toții?
3. Mai există speranță?
Domnul avocat Florentin Tuca, doctor în drept și managing partner al Tuca Zbarcea & Asociatii , a avut amabilitatea să sondeze cu atenție și să cîntărească pertinența unei astfel de paralele, să analizeze pagubele tuturor restricțiilor suferite de români cu privire la drepture și libertățile lor constituționale, din 2020 încoace, și să privească spre viitor, cu speranță, dincolo de pîcla deasă a anxietății generalizate, în interviul pe care mi l-a acordat aseară și pentru care îi mulțumesc frumos, încă o dată, aici.
PS: Dacă încurajați astfel de discuții libere și le-ați dori permanentizate, vă rog să dați like, subscribe și să vă exprimați opiniile argumentate, pe temele propuse, în comentarii!
Mulțumesc frumos!
Olivia Ster
Florin Chilian - Porunca a IV-a - Aminteşte-ți de ziua Domnului şi nu mu...
Porunca a IV-a - Aminteşte-ți de ziua Domnului şi nu munci!... Luni
Abonați-vă la:
Postări (Atom)